Lună: octombrie 2017

Web - Despre stridii, midii ...

Despre stridii, midii … și Mr. Bean

     Despre stridii, midii … și Mr. Bean

 

Când face parte din familia Ostreidae stridia nu produce perle. Când face parte din familia Ostreidae stridia poate fi „perla” unui eveniment culinar; elementul vedetă cu valoare de afrodisiac.

Incepând  cu 1970 Stridia de Pacific, originară din Japonia, a fost introdusă în Europa si cultivată în ferme marine specializate. Datorită capacitătii de adaptare și cresterii rapide, ea poate fi întâlnită în toate mările lumii în care acționează maree, în care apa este puțin adâncă și unde există stânci marine.

Comertul … și consumul de stridii in Uniunea Europeană se concentrează în special pe zonele din Franța si Italia.

Stridiile comestibile au valoare energetică mică. Sunt o sursă excelentă de fier, calciu, seleniu, vitamina B12 si vitamina A. Au continut ridicat de zinc (ajută la producerea de testosteron) și sunt bogate în aminoacizi (declanșează creșterea nivelului de hormoni sexuali).

In Franța, cea mai mare piată de stridii din UE, stridiile se manâncă crude. După ce se deschid, se stropesc cu lămâie și se servesc chiar din carapacea în care sunt lipite. Pentru cine nu le poate mânca astfel, stridiile se prepară asemenea scoicilor (Salată de stridii, Stridii umplute, Stridii pane). 

„Stridiile săracului” sunt considerate midiile … și restul scoicilor comestibile.

Midiile sunt scoici cu cochilia de culoare maronie spre albastru-violet. Trăiesc în grupuri mari în Marea Neagră, Marea Meditarană pe coasta Californiei, Africii de Sud și Japoniei. Sunt comestibile, carnea lor fiind considerată o delicatesă.

Midiile se consumă în general fierte (uneori se servesc crude, asemenea stridiilor). Sunt comercializate îndeosebi vii, dar se găsesc și sub formă de conservă sau marinate.

Indiferent de tipul sau mărimea lor, cele mai bune sunt cele mai proaspete. Se cunosc după felul în care sunt închise în carapacea lor. Daca găsim una întredeschisă, batem deasupra ei cu lama unui cuțit ca să vedem … dacă este vie (ea se închide imediat după bătaie).

E important să știm că prospețimea unei scoici este dată nu numai de faptul ca este vie ci și de cantitatea de apă pe care încă o contine (dovadă că recoltarea ei a fost făcută curând). Cu cât o scoica este mai grea, cu atât ea este mai proaspătă. Pe masură ce se învechește scoica își pierde apa deci pierde din greutate.